Poezii de Octavian Paler

Sunt drumuri ce ne caută de mult. Și-ajung la noi când noi suntem plecați în căutarea lor pe alte drumuri.

Unde se putea retrage dragostea noastră? Luminile se carbonizau la ferestre și florile erau arse în somn. Unde se putea retrage dragostea…

Am învățat că nu poți face pe cineva să te iubească. Tot ce poți face este să fii o persoană iubită, dar oricum ai tăia, orice lucru are două…

Paradoxul vremurilor noastre în istorie este că avem: clădiri mai mari, dar suflete mai mici; autostrăzi mai largi, dar minți mai înguste.…

– Ai vrea să-mi iei un interviu, deci… zise Dumnezeu. – Dacă ai timp… i-am răspuns. Dumnezeu a zâmbit. Timpul meu este eternitatea… Ce…

Cândva au fost niște nuci în grădina aceasta, dar nucii au fost tăiați, iar fantomele lor stau în soare acum și m-așteaptă în timp ce cocoșii…

N-am știut, n-am știut niciodată cât de adâncă e culoarea albastră până nu m-am uitat în apele ochilor tăi. N-am știut, n-am știut niciodată…

O dată cu moartea lui Ioan Paul al II-lea se încheie mai mult decât un pontificat. Se încheie – poate fără să ne dăm seama – o…

Vanitatea m-ar îndemna să pretind că am depins exclusiv de caracterul meu în viață (nu ne asigura bătrânul Heraclit că destinul este propriul…

Ce bine ar fi fost să fiu un rac autentic, să merg constant înapoi. Te-aș întâlni printre amintiri și după ce te-aș găsi nu ți-aș mai da…