Poezii de Octavio Paz

Ziua deschide mâna Trei nori Și-aceste câteva cuvinte În zori născarea-și caută chemarea Peste-adormite trunchiuri lumina scânteiază Și…

Cine cântă pe țărmuri de hârtie? Aplecat, cu pieptul peste râul imaginilor, mă văd, încet și singur, îndepărtându-mă de mine: litere pure,…

Închide ochii și pierde-te-n întuneric, sub frunzișul roșu al pleoapelor. Scufundă-te-n aceste vârtejuri de sunet ce zumzăie și cad, și răsună…

Privirea ta semănătoare. A plantat un arbore. Vorbesc pentru că miști frunzele

Totul ne amenință: timpul, ce-mparte în fragmente vii ceea ce am fost din ceea ce voi fi, ca o macetă deasupra șarpelui; conștiința,…

Totul ne amenință: timpul, ce-mparte în fragmente vii ceea ce am fost din ceea ce voi fi, ca o macetă deasupra șarpelui; conștiința,…

O tăcere de aer, lumină și cer. În liniștea transparentă ziua se odihnea: transparența spațiului era transparența tăcerii. Lumina nemișcată a…

Noaptea se naște în oglinzi de doliu. Buchete sumbre și umede îi încing pieptul și talia, trupul său albastru, infinit și tangibil. Nu o…

Mâzgălitură de Octavio Paz C-o bucată de cărbune cu creta mea spartă și creionul roșu desenez numele tău numele gurii tale urma ta plantară pe…

Frunzele cântă, dănțuiesc prin copac pere moi; roza se zbate, nu pe tufiș, pe vântul vâlvoi. Nouri și nouri plutesc adormiți, alge de nea; Pe…