Poezii de Osip Mandelștam

Așa-i, bodyguardul a fost otrăvit. În luptă inegală, nemiloasă, E desfigurat, de onoare lipsit, Zeul fotbalului, cu pielea groasă. Ușor,…

Revenii în orașul meu, pân-la lacrimi cunoscut, în toate, Până la nervuri, până la ale copilului “maimuțe” umflate. Te-ai întors…

1 În an treizeci și unu de la naștere de veac Eu m-am întors, ba nu – citește: cu forța Am fost întors în Moscova budistă. Dar până atunci…

“Viețuim, dar sub noi țara tace mormânt. Când vorbim, nu se-aude măcar un cuvânt. Iar când vorbele par să se-nchege puțin, Pomenesc de…

În mână cu lumânare fumegând a venin, Intru în izba minciunii cu șase degete: Ia să privesc și eu la tine, pe îndelete, Căci va trebui să stau…

Și noaptea asta, ajută-mi, Doamne, să rămân viu, Căci mă tem pentru viață, pentru roaba ta anume… De trăiești în Petersburg –…

Această respirație fie-ne martor, Inima-i cu bătaie lungă, în serie, Și în blindaje, activ-otrăvitor, Ocean fără ocean – materie… Ce…

Poate, nu-ți pasă de-ale mele, Noapte; din al lumii hău, Ca scoica cea fără de perle, Sunt aruncat pe malul tău. Indiferentă, -nspumezi valuri…

Veacul meu, fiara mea, cine-ar putea Să privească în pupilele tale Și cu sângele tău de a încleia Vertebrele a două veacuri fatale?…