Poezii de Otilia Cazimir

E-atâta primăvară-n noi, iubite! Și-n toți fiorii care tremură-n natură, Și-n zâmbetul ce-ți flutură pe gură Se-mbrățișează visurile noastre…

De pe-o „bună dimineață” Cu tulpină de cârcel, A sărit un gândăcel Cu mustățile de ață. Alți gândaci, mărunți și roșii, Care-și poartă fiecare…

Un deal cosit… Și pe șoseaua prinsă De coasta lui, un car dispare-n fund. Și sună drumul ca o dobă-ntinsă Pe care-ai aruncat, cu pumnii,…

Am pus să moară-n umbră, într-o carte Pe care-o știu cuvânt după cuvânt, Petale vii și tinere de flori, – Să-mi mai aduc aminte uneori…

Rămâi!… Pe la ferestre a trecut un fulg: e cel dintâi… Tu știi că dacă pleci mi-e frică. Aș vrea să-mi spuie cineva pe nume……

Sunt eu, fetița asta serioasă Ce stă pe-un scăuieș, cuminte, Strângând la piept, cu mâinile-amândouă Păpușa nouă, De care încă-mi mai aduc…

Tu nu știi… a fost odată o căsuță fermecată și-n căsuță-o fată mică, un pisoi și o bunică. Și-ntr-o iarnă, într-o seară, fata s-a uitat…

Apune soarele-n văpăi Și înserarea, ca un val, Pe subt răchițile din deal Se lasă-n liniște pe văi. Coboară-ncovoiat la pod Un biet pescar, de…

Sub întunericul înalt, Își joacă lacul solzii de asfalt. Pădurile-nfoiate, dealul frânt, Turtite-s toate între ceruri și pământ, Iar zările…