Poezii de Pablo Neruda

Moare cate putin cine se transforma in sclavul obisnuintei, urmand in fiecare zi aceleasi traiectorii; cine nu-si schimba existenta; cine nu…

Iubescu-te cînd taci, cãci pari a fi absentã, percepi din depãrtare, cum vocea mea se scurge. De parcã ochii tãi ar fi orbiți de-o razã, iar…

Ai înghițit totul, ca distanța. Ca marea, ca timpul. În tine totul sa scufundat! Era ora fericită de asalt și de sărut. Ceasul vrăjii care…

Sosește iarna. Un splendid edict îmi dau domoalele frunze îmbrăcate în liniște și galben. Sunt o carte de zăpadă, o mână-ncăpătoare, o…

Fluture țesut, veșmânt agățat de copaci, înecat în cer, derivat între rafale și ploi, singur, singur, compact, cu haine și păr în zdrențe și…

Te iubesc, te iubesc într-o manieră inexplicabilă, într-o formă inconfesabilă, într-un mod contradictoriu. Te iubesc cu toanele mele care sunt…

Aici te iubesc! Vântul se desprinde din pinii întunecați. Luna strălucește ca fosforul în apa nestatornică. Zilele, de același soi, se…

Albină, ți-ai aruncat zumzetul în sufletul meu, îmbătată de miere, și zborul ți-l purtai în dulci spirale de fum. Eu sunt cel fără speranță,…

Vreau să reții o singură chestiune. Deja știi cum funcționează: dacă-mi arunc privirea-nspre luna de cristal sau ramul ruginiu al toamnei…

Ca să mă auzi cuvintele mele se subțiază uneori ca urma pescărușilor pe plajă. Colier, clopoțel buimac pentru mâinile tale suave ca strugurii.…