Poezii de Panait Cerna

E pierdut, pierdut trecutul, Basm al faimelor dintâi — Astăzi a ajuns ca scutul Să și-l puie căpătâi. Contemplându-se-n ruină Drept pe calul…

Cu făptura ei de floare Și cu daruri noi, Veșnica biruitoare A sosit la noi. Trandafirii aurorii Sunt obrajii ei, Văl de argint ea are norii…

Ai fost un om și-ai pătimit ca dânsul… Un Dumnezeu- cum te credeau părinții- Plutește-n veci deasupra suferinții: El nu ne poate înțelege…

Pe ploaie, pe senin, sau pe ninsoare, În zdrențe, blonda Lara Din curți în curți pășește gânditoare. Purtând sub braț ghitara. Nu-i nimeni să…

Subt stânca fulgerată de la limanul mării, Nu-i undă să nu știe cuvintele pierzării; Și numai aripi negre bat apele ce sună, Numai chemarea…

La casele cu brazi în poartă Zăvoru-i tras, ograda moartă. O candelă-ntr-un colț clipește, Sporind singurătatea grea… De-acum și…

În amurg, pe-ntinsa mare, Soarele de mult s-a stins; Și lumina zilei moare Ca ecoul unui plâns… Prin văzduh plutind molatec Norii…

…Cine trece pe poteca dintre moarte și viațǎ? E un neam, ce-avu pe vremuri o slǎvtǎ dimineațǎ. Neam al meu! A morții cruce tu o duci de…

“Șoimule, ce-mi cazi din zbor, Ce ți-e glasul cobitor, Ce ți-e sufletul rănit, Șoimule neogoit? Ori vrun vultur te-a ajuns, Ori săgeata…

Dormi în mândra ta poiană, împăcat cu Dumnezeu! Odihnește printre umbre, idol sufletului meu… Cum vegheai de blând la vatra inimii…