Poezii de Paul Valéry

ȘI-ASUPRĂ-MI ODIHNEASCĂ ALTAR FĂRĂ EXEMPLU! Țipa făptura-mi toată din piatră și palori… Pământu-acum mi-e numai o bandă în culori Ce…

* * * La poet: Urechea vorbește Gura ascultă Inteligența, luciditatea sunt acelea care produc și visează; Somnul e acela care vede limpede;…

Cu umilință tandră pe-al tău mormânt teribil, Pe monumentul, Doamne, acesta insensibil, Ce din risipă de-umbre, de dor și de ispită…

Cu umilință, tandru, peste-un mormânt ardent, Pe-un insensibil monument Pe care-a ta splendoare-l formează obosită Din umbre, vis, pasiune…

Ne-ajuns neștiut Atâta sunt: iz Plutind și ucis În vântul limbut! Ne-ajuns neștiut, Prilej sau ursită? Abia apărut E treaba sfârșită! Nevrut…

M-au plictisit plăcerile În plictiseală, în adâncul plictiselii O floare, Descoperire de culoare senină Adesea. Însă prea respirată, prea…

Lui André Gide. De mulți ani de zile părăsisem arta versurilor: încercând mereu să mă abțin, am făcut acest exercițiu pe care ți-l dedic. 1917…

Iar pașii tăi, fii ai tăcerii, Ce în sfințenie-i strămuți, Spre patul meu supus vegherii Se apropie înghețați și muți. Ființă pură, umbră…

Curbe, o, meandru Al seducției, – oare E vreun gest mai tandru Decât o lentoare ? Drumu-mi ce-l știu bine Eu îl vreau și-al tău; Gându-ascuns…

Luna subțire varsă un fraged licăr sacru, O-ntreagă fustă dintr-un țesut de-arginturi fin, Pe fundament de marmuri unde apare lin Umbra…