Poezii de Pavel Coruț

Era târziu și eram singuri, Ca pomii desfrunziți și goi, Doar ploaia murmura în picuri, Plângând uitările din noi. Uitată-i clipa de iubire…

Te-am purtat mereu în fire Ca pe-un sâmbure de foc, Floare albă de iubire, Floare albă de noroc. Te-ai ivit ca o romanță Dintr-un Cer cu stele…

Simțiți prin suflet cum vă chem În vechea limbă ariană? Vă dau ieșirea din blestem Și vă dezleg de viața vană. Cu ochii, frunțile despic,…

Ne-om întâlni în Cer Deși suntem frumoși și buni, Iubirea noastră-i un blestem, Se-nfruntă-n Cer zeii străbuni, O zi de liniște n-avem.…

Să vii ca o părere Din vremile curate, Când nu era durere Și blânde erau toate, Să-mi depeni către seară, Iar eu să te ascult, Povești…

Voi veni la voi pe-un dor de vară, Luminat în raze de argint. Să ieșiți la poartă, mai pe seară, Când coboară Cerul pe Pământ! Voi veni la voi…

Îți mulțumesc, necunoscută, Pentru pomana gurii tale, Pentru uimirea cea tăcută, Cu care-ai sfărâmat o jale! Îți mulțumesc, perfecțiune, Că…

„Ultimului Domn Român, Alexandru Ioan Cuza” Prefă-te, inimă, în foc, Aprinde candela, diseară, Pribeagului fără noroc, Stăpânului furat…

Să nu mă plângi, stejar bătrân, În ziua nunții înghețate! Sub creanga ta vreau să rămân Cenușă fără de păcate. Ne-om înfrăți ca doi copii…

Floare de pustie, Ai țâșnit sub Soare Dup-o veșnicie Ca o întrebare, Țipăt de voință Peste crude certuri, Sfântă stăruință, Floare de…