Poezii de Percy Bysshe Shelley

Te visam și m-a trezit un dor Din somnul nopții, când lejer Vânt în sălcii respira ușor, Iar stelele luceau pe cer.

Munții de foc peste văi își vorbesc Tunetul lor în ecou se adună. Cumplitele mări din somn se trezesc. Când goana furtunii aprig răsună…

Trec izvoarele în râuri, Râurile curg spre mare. Nevăzute, limpezi brâuri Leagă boarea de-altă boare. Nu-i nimic stingher în Fire, Toate tind…

Când vocile mor, muzica mai întârzie, Mai reverberează un timp în memorie – Mirosul, când violetele mor discret, Devine mai insistent și mai…

Fii ai Angliei, de ce oare Trageți brazda pe ogoare De stăpân, cu gea migală De ce-i faceți strai de gală ? La ce bun să-i îngrijiți Până…

”Tu cine ești, trufaș ce pângărești Cununa, doar poeților sortită – În timp ce ca o lună-n cer pălești? Să nu te-atingi de frunza cuvenită…

Unde te-ai dus, o, duh al Frumusetii, Care cu mandrele-ti culori sfintesti Oricare gand si chipuri omenesti? De ce ne lasi pustie valea…

– – – – – – – – – – – – – – – – –…

O, Mare-a Timpului, a cărei sare E zațul lacrimilor omenești! Tălăzuire fără de hotare, Tu lumea muritoare-o mărginești! Cu fluxul și refluxul…

Sunt doi prieteni de nedespărțit Tot împreună au lunecat și-n moarte O inimă-au avut cât au trăit Rămână tot astfel și mai departe (postumă)