Poezii de Petre Ghelmez

Considerându-mă, Doamne, cel mai puțin rău, Dintre răi, Tu mi-ai încredințat patimile tale, Să le vând, Ori să le-mprumut, după caz –…

Să recunoaștem totuși, ni-i dor de-un fir de iarbă, În veacul de uraniu suntem sentimentali… Ni-s casele de sticlă, dar noi cum regii…

Ar trebui să mă bucur… A crescut prețul cărților Odată cu prețul legumelor, al morcovilor, Al verzelor cu ochii albaștri și verzi, Al…

Vin fluturii, mamă! Coboară cu aripile lor de ceață ursuză drept în izvoare, secându-le. Nu le auzi foșnetul hohotitor cum năvălește-n văzduh?…

Lasă-mă în patria de cuvinte, Acum să colind În patria de cânturi, de șoapte, de murmure, Cerul și pământul, Într-o rostire de gând Cu brâu de…

1. Cosmos plângând Pământ fără văz, pământ fără auz, Pământ fără cuvânt, Noapte de umbră, noapte de ceață, noapte de carne, Noapte de timp Cu…

Domnule colonel, nu-mi agățați, domnule colonel, Medaliile acestea de bronz fierbinte Pe aripi! Nu le merit Eu n-am ucis pe nimeni, Domnule…

În țara de unde vin bărbații-au nume de frunze și chipuri de zei lucrători, ei se însoară adesea cu flori cărora le zic femei redându-le…

Treceau albi pe ceruri nori lungi ca gatul de cocori Sunand strune de viori si ma stramutau furisi intr-un fel de luminis Vara-n drum la…