Poezii de Petru Creția

Noapte de noapte stau pe malul unui râu, privind În apa lui înceată și neagră de umbră. Și trec cu apa chipuri, trec încet și măsurat,…

Prea multă culoare, muzică de fond, parfum În ce numim trecut, Prea mult pitoresc și tânguire, O dulce milă de sine, Un iz tandru Care vrea să…

Întuneric, tăcere și pură uitare Se află în miezul oricărui lucru, În adîncul și în esența fiecărui lucru, În adâncul soarelui și al lunii, În…

Este mereu la fel în clipă și în veac, Este mereu ca într-un vis fără să fie niciodată vis. Stăm lângă țărm, la începutul serii, Cu fața către…

Ne-am dus singuri, cu piciorul, cu corăbii, Am trimis soli și iscoade, Am făcut tot ce-am putut: Pretutindeni, la capăt, era un zid Înalt. De…

Cine să vină, sălbatic și rece, cine să vină Să ne facă ultimul semn? Cine să ne așeze sau să crească Între tine și mine, cine Să sfâșie, ori…

Așa se-ntâmplă printre întâlniri și ani, Să fii mult prea adesea căutat și chiar cumva găsit Acolo unde nici nu ești și nici nu ai cum fi. Și…

Bat vânturi mari Peste întinderi mari Și după-o vreme ostenesc în noi Din pricină că unele stele nu-și țin cuvântul. Și, ostenite, se prefac…

Prin constituția lumii Tuturor, dar tuturor ne revine Dreptul de a nu fi mai mult Decât suntem, Decât ce s-a întâmplat și se întâmplă să fim…

Pentru că altfel chiar nu mai e cu putință și deoarece Plecăm. Se scot la mezat următoarele lucruri: Un puternic binoclu de câmp împreună Cu…