Poezii de Radu Cârneci

dar dincolo de dincolo ce este ce necuprins al văilor celeste ne-ademenește ne-nfioara gândul voindu-ne cu clipele de-a rândul ce paradis fără…

„…La apa Vavilonului…” tulburând clipele somnului ghiersu’îl zideai la lumânare semn de duh în răbdare. Vorbele în semănare…

Ești Vârful vârfului de dor Tu, neatins de-a mea cădere ești Marea vrere peste vrere Stăpâne al stăpânilor Cu sângele-n îngenunchiere sunt…

…desfrâu total: a sti ce nu se stie, a creste-n asteptata-nteleptie a semnelor sosind în timp ca focul mistuitor ne-mistuindu-si focul…

Va veni primăvara, desigur, ne vom întoarce în copilărie, copaci fiind, ne-om inunda cu muguri, ne vom preface-n iarbă pe câmpie, Sau, dacă…

…privindu-te, eu uit ca mai existi, se isca-n mine ceea ce tu esti: un timp în care timpul creste bun si fericite pajisti îl adun iar…

„stăpâna mea, primordială zee purtând în chip sublimul de femee urcând adâncul vieții de din moarte – iar eu, Osiris, datul tău de…

Nu vă speriați, umbrele mele nu vă neliniștiți, stați împușcate acolo odihniți-vă sângele fărâmițat. E secolul care se dărâmă înălțându-se e…

Moartea venea pe un cal alb frumoasă de o zveltețe pură majestuoasă voaluri de cer îi fluturau sihastre și păsări o-nsoțeau cu voci albastre…

În tine-acum se-adună, la un semn, frumoasele ce m-au iubit odată, apoi porniră pe un drum știut, pierzându-se în zarea lor tăcută. De-ai fi…