Poezii de Rafael Alberti

O insulă era ca-n Teocrit… Era vârsta de aur, peste câmp. Avea la flaut să repete, Pan, Priap în iarbă să se tăvălească. A fost odată. Totul…

E destul un mic balcon peste râu și câțiva cai, să călătorești mereu – stând pe loc. Caii, nu se mișcă, pasc, râu-i liniștit mereu. Doar din…

Ați fi văzut iederile plângând sânge când apa cea mai tristă și-a petrecut o noapte întreagă priveghind un coif rămas acum fără suflet, un…

Un vis fără lanterne și-o umezeală de uitări călcate de un nume și de-o umbră. Nu știu dacă de-un nume sau de mai multe nume, dacă de-o umbră…

*Mamei mele, care ne unea pe toți cântând la pianul ei vechi.* Era-n sufragerie, dintâi, era în blânda odaie-a celor șase: Maria, Augustin,…

Ce tot îmi vorbiți de hrubele subterane inundate de cerneală stricată, unde furia unor dălți înnebunite despică remușcarea? Uneori, burnițele…

Au doborât un arbor. Și chiar azi dimineață și soarele și vântul, și păsările toate îl mângâiară, blânde. El era și fericit și tânăr, și drept…

De-ar veni Garcilaso cumva, al său scutier eu m-aș face; că bun cavaler mai era. Și haina-mi de marinar veșmânt de război s-ar chema în al…

Am venit aici, m-am întors, m-am întors aici chiar în clipa în care niște sărmane ogoare își schimbau stăpânul.

Fluviule, -n visu-mi, azi vreau să te visez mai mic. Fii cum e Guadalquivirul, sau mai mic, cum e Duero. Și încă mai mic să fii, și mai mic.…