Poezii de Rainer Maria Rilke

De pe atunci, simțeai în trupu-i suplu un arc întins ne’nvins de nici o doamnă; iar uneori privirea, făcând cuplu cu-ntregu-i chip,…

Cum să-mi împiedec sufletul să nu-l ajungă cutremurat pe-al tău? Cum să-l înalț deasupra ta spre alte lucruri, altundeva? O, cum, cum l-aș…

Adesea papa cufundat în fast, – om venerabil de altfel – prin legea sacrului contrast l-atrage chiar pe diavol lângă el. Noi neglijăm și nu…

Adesea,-n faptul nopții, vântul trezește-se ca un copil. Singur; spre sat o ia tiptil și-și ține-n frâu, pe-alei, avântul. Ajunge pân’…

(ultima formă a proiectului) Nu lăsa soarta să-ți nege copilăria, fidelitatea acestei cerești, inefabile vârste, care ce chiar pe captivul…

(…) De esti Tu visatorul, vis sunt eu. Vrei totusi sa veghezi, eu iti sunt vrerea. Devin atotputenic, peste toate, si imi rotesc, ca…

Tot poate zeul. Dar am întrebat cum te strecori prin corzi de liră tu, cuget dezbinat? Răscruci se-nșiră și-n inimi, temple, zeul n-a durat.…

Din camp, grav cântec sună; nu știu ce simt, înfrânt… „O, vino, fată cehă, să-mi cânți un cântec sfânt.” Ea secera și-o lasă, dând zor ca-n…

Sărmanele cuvinte ce suferă flămânde, și trec neobservate, atâta le iubesc. Din locul meu le dau culori prea blânde, înseninându-se zâmbesc…

Prietene, de asta ești însingurat… Noi, cu vorbe și semne din mâini, pe lumea întreagă ne facem stăpâni, pe partea ei slabă și…