Poezii de Reményik Sándor

Cu stimă, bunului meu unchi, Imre József Viu e duhul, Fraților, Și nu-și schimbă cultul. Viu e duhul: în lemn, tentă, literă, În ton ondulat…

La revedere, – spun și pășesc. Trenuri și suflete gonesc – În mine, înăuntru multe zvâcnesc. Căci nu știu, Nu pot să știu: Voi mai…

Să fii blestemată! De o sută de ori să fii blestemată! Doar Tu ai fost în mine, Nimic altceva. Și niciodată altceva. Și mi-ai sufocat orice…

Umbrei serii las marasmul meu, Culorile mele las la curcubeu. Cerului curat, liniștit calmul, Luminii de toamnă zâmbetul. Vântului las tainele…

Și atunci, cel care poate, Revine din nou la cel vechi. La crezul vechi, la casă veche – La pensulă, condei și sapă, Fără pretenții și…

În Adria a căzut o stea, După insula Cherso a nimerit. Pe loc m-am scufundat după ea, Căci, la țanc mi-a venit. Acum suntem jos, în adâncime,…

În amintirea lui dr. Imre József senior Un tablou am văzut pe peretele Casei unui medic vestit și drag: „Isus, Medicul.” Pe dunga patului…

Marengo, Jena, Wagram, Austerlitz… Odată, fiecare a fost Napoleon: Peste lucruri mari sau mărunte, domn. Toanele, cu încordare, i-au…

Mulțimi cu osanale dispari. Spre Muntele Măslinilor virează drumul. Cine percepe chinurile mele? Cine percepe, de ce-mi sângerează duhul? Nu…