Poezii de Rene Char

Văd speranța, vână a unui mâine fluvial, scăzând în gestul ființelor din jurul meu. Chipurile iubite se istovesc în rețelele unei așteptări…

Poetul la ieșirea locuințelor: pânzarii spațiului îi oferă o orchestră. René Char – „Cele mai frumoase poezii”

Esențialul e necontenit amenințat în ceea ce n-are n-are importanță. Ciclu jos.

Mă gândesc la femeia pe care o iubesc. Fața ei s-a mascat, deodată. La rândul său, vidul e bolnav.

Am trăit astăzi minutul puterii și al invulnerabilității absolute. Eram un stup care își lua zborul spre izvoarele înălțimii cu toată mierea…

În urna timpurilor secundare Era de cretă pruncul pe cale de-a se naște Și mersul despicat al anotimpurilor Adăpostea cu iarbă neștiutul.…

Presiune a șanselor pe spicurile de grâu. Zăpada nu se topește cu bucurie, Copilă evazivă coborâtă din aer, Atunci când norii cantonează. Un…

Poetul, susceptibil de exagerare, evaluează exact în timpul torturii.

Adevărata violență (care e revolta) n-are venin. Ea e mortală uneori, dar numai din întâmplare. A scăpa de ortodoxii. Comportarea lor e atroce.

Suntem dintre cei ce privesc dinadins prin ușa vagonului căci ne place clipa aceasta atât de încărcată și care arde chiar după ce a fugit cel…