Poezii de Rimma Kazakova

1 Am să mă duc în țara aceea străveche. cu turnuri și dale de piatră și argint negru ca pana corbului. Metalul înnegrit al porților, lumina…

Nechează caii. În vecinătatea trenurilor, a clădirilor înalte, a podurilor dantelate – ca o stranie ironie nechează caii. Țipe răgușit…

M-asemăn pământului ce-i pustiit de veacuri. Mai greu îi fuse cerului cu mine să se-nvețe. Mă biciuiau intens rafalele de ploaie, și soarele…

Cum de nu mi-am pierdut firea, cum de am venit la întîlnire? Bună seara, Irealitatea Voastră, bună seara! Deșertăciunea și minciuna se retrag,…

În ploaie, în ploaie, prin băltoace, pe scîndurile subțiri – care se îndoaie, lunecoase, pe buturugi, pe inele de vîrstă… Ești ud…

Mai sunt pe lume încă proști, ca muștele-ntr-un vas cu miere. Să se deștepte cît de cît n-au cum, chiar dacă li s-ar cere. Prostul pe toți îi…