Poezii de Robert Burns

John Wilson, editorul, e Aici, sătul de umblet; Cu trupul, cetitorule, Căci n-avu pic de suflet. Robert Burns – Cele mai frumoase

Arde-te-ar focu’, că mă-mpungi, Mă sfredelești cu țepii-ți lungi Pe sub gingii și ma străpungi Cu colți de pilă, Ca joagărul!… De…

John Anderson, măi fârtate, Când te-am cunoscut, al’dată, Aveai părul corb pe spate, Și sprânceana-ngemănată. Frățioare John, băiete, Ți…

Nu faci doi bani, hârtie blestemată! Cum vii, așa dispari: debusolată! Când nu te am, mă lasă și amanta, cert! Când nu te am, paharul mi-e…

Să-i fie, lui Billy, țărâna ușoară Pe pieptu-i cu inima bună; Pe cap însă, bulgări cât piatra de moară Groparul e slobod să-i pună. Robert…

E-un nume aici, nimic nu-ți spune, Străine; faima trece-n lume! Dar focul lui nestins trăiește, Nici frigul Morții nu-l răcește.

Un sărut la despărțire; Rămas bun, a mea iubire! Vărs acum lacrimi amare, Cu suspin îți dau valoare. Soarta cine o hulește Când o stea îl…

Unui fante rural O, soții din Mauchline, e cinstit C-ați plâns pe răposatul, Că-n lipsa voastră n-au simțit Nevestele, gol patul. Iar voi,…

Bine-ai venit! Eu, niciodată De gura lumii cea spurcată, N-oi fi, cu dragostea-mi curată Un fariseu, Și nu roșesc că eu ți-s tată, Copilul…

Și dacă vînturi s-ar trezi În lunci mereu, În lunci mereu, O, cum atunci te-aș încălzi La pieptul meu, La pieptul meu! Și dacă vremuri de…