Poezii de Robert Desnos

A fost ca niciodat’-o frunză A fost ca niciodată-o frunză cu liniile ei. Linia vieții Linia norocului Linia inimii. A fost ca niciodat’-un ram…

Ultimul poem Robert Desnos Am visat atât de mult la tine, atât de mult am mers, am vorbit, ți-am iubit atât de mult umbra încât nu-mi mai…

Soarele din strada Bagnolet Nu-i un soare ca ăilalți. Se scaldă-n râu, Își pune o găleată-n cap, Exact ca ăilalți, Dar, când îmi mângâie…

Floarea Alpilor unei scoici îi vorbi: ,,tu lucești” Scoica mării-i vorbi: ,,tu răsuni” Marea corăbiei îi spuse: ,,tu…

Nimic nu seamănă mai mult cu inspirația Decât beția unei dimineți de primăvară. Decât dorința unei femei. Să nu mai fii tu, să fii fiecare.…

Zebra, calul din tenebre, Saltă, ochiul și-l închide, Sună, sună din vertebre, Când nechează parcă râde. Din grajd iese-n Barbaria Să-nghită…

Căpitanul Jonathan În vârstă de optșpe ani Capturează-un pelican Dincolo de Astrakan. Pelicanul lui Jonathan, Clocea-n zori un ou baban, Din…

Floarea Alpilor le-a spus crestelor: „străluciți ” Creasta i-a spus mării: „te oglindești” Marea i-a spus bărcii: „tremuri”…

Pe malurile Marnei stă de veghe Un broscoi, Un broscoi cam tâmp, Ce varsă lacrimi din belșug Subt un salcâmp. – Spune-mi de ce plângi…

Atâta am visat la tine încât îți pierzi realitatea. Să mai fie timp să ating acest trup viu și să sărut pe această gură nașterea glasului…