Poezii de Rubén Darío

Știu că sunt unii care zic: De ce nu cântă și azi, ca mai demult, din corzi nebune? Ei nu văd munca orelor, profundă, clipa născând a anului…

Cu o voce din Biblie sau cu versuri de-ale lui Walt Whitman Ar trebui să vin acum spre tine, Vânătorule! Primitiv sau modern, simplu sau…

Seara-i tristă, cenușie, Marea-mbracă gros lințoliu, pe când cerul se sfâșie-n văl de doliu. Plâns amar ce se frământă în abis, prelung, se…

„Prințesa este tristă … ce va avea prințesa? Ofturile scapă din gura ei de căpșuni, cine a pierdut râsul, cine și-a pierdut culoarea.…

Tăcerea nopții, dureroasa tăcere nocturnă… De ce se-înfioară-astfel sufletul meu? Îmi aud murmurul sângelui – o furtună-înveșmântată-n…

Tinerețe, dar dumnezeesc, de-acum pleci și n-o să mai revii ! Nu pot plânge, când să plâng doresc și adesea plâng făr-a dori. Mult încercată a…

Cu ceasuri de tristețe și amărăciune îmi duc singurătatea. Și Cervantes doar prieten bun îmi este, căci numai el cu har în clipele-mi de…

Simțiri viclene duse-s, durerea-i dispărută, de-ncrederea-n iluzii privirile-mi sânt pline, tu, rază neașteptată în calea mea crescută,…

O, cimpoaie-ale Galiciei, când vine primăvara, Cântați mai dulce decât privighetoarea din zăvoi! Cântece vesele la-început, cântece…

Iubește-ți ritmul și ritmează-ți, vie, oricare faptă, precum faci cu versul; din universuri strînge-ți universul, iar pieptul tău izvor de…