Poezii de Ryōkan Taigu

Ieșind să cerșesc orezul pentru azi pe câmpul înverzit am cules violete. Ziua deja s-a sfârșit.

Fără valoare, cu corpul înveșmântat în haina căii, așezat pe munte privesc cireșii înfloriți.

Toamna pe câmp pe firele de iarbă boabele de rouă sunt lacrimile gâzelor ce au plâns toată noaptea?

Dacă ar fi om cineva i-ar împrumuta o pălărie, cineva i-ar împrumuta o pelerină acestui biet pin singur-singurel.

Voi vreți să aflați unde se găsește locuința mea? Ea e la est de podul de pe Fluviul Ceresc.

Când? când? spun mereu. Dar când cea așteptată în sfârșit a venit, e aici și o privesc, ce pot spera mai mult?

Oamenii mă-ntreabă ce sunt în stare să fac. Printre trestii, în zori, îmi croiesc drumul, mergând unde vreau să merg.

visuri fără scop – pe câmpurile arse vocea vântului traducere Adina velcea Rêves sans but, Dans la lande brûlée, La voix du vent.

trăiesc într-o pădure adâncă în fiecare an glicinele cresc tot mai mult n-am nicio preocupare cotidiană câteodată un tăietor de lemne cântă am…

Bătrânul trup înțepenit de frig bambușii sub zăpadă.