Poezii de Sandor Petofi

Tristețea? un mare ocean. Și bucuria? O perla mică din noian. Taman, Aducând-o sus, o și voi strica.

(Traducere de csata Ernő) Fericit e cel care având o soartă, că vin și fată are, murind pentru țară.

Sunt băiat sărac, N-am deloc avere; N-am nici inimă, Demult e la mândre. Viața însă, tu Țară, sfântă țară, Pentru tine voi Jertfi, ca ofrandă.…

Ne-am cinstit cu tata; A băut bătrânul, De plăcerea mea – Slăvit a fost Domnul! Demult n-am fost acasă, Nu m-a văzut demult, Ce mult a…

Durerea e un ocean. Și bucuria, oare? O perlă mică-n marele noian. Sus până s-o aduc, poate, sfărmată, moare.

Cand nu iubeste, inima-i un sloi; Si cand iubeste, e-o vapaie vie. Acesta-i raul. Dar din doua rele Care-i mai bun?… doar Cerul stie!

Copac m-oi face, dacă tu ești floare Și dacă floare ești, m-oi face rouă! Tot rouă, dacă rază ești, de soare Să ne unim ființele amândouă! Iar…

E toamnă, e din nou, Veșnic e frumoasă. Dumnezeu știe, doar, De ce? dar mi-e dragă. Din vârful dealului, D-unde privesc în zare, Ascult…

Râu, sânul de câte ori e spart De furtună turbată sau de vas! Rana e lungă și adâncită! Ce nu lasă patima-n inimă. Totuși, dacă trece vas,…

Sus ungure, țara te cheamă! Acum e timpul ori niciodată! Robi vom fi ori liberi? Se-ntreabă, decideți! – Pe Zeul maghiarilor Vom jura,…