Poezii de Sara Teasdale

Au să vină ploi line, cu iz de pământ, Rândunelele-au să zboare, licărinde în vânt; Și broaște în smârcuri au să cânte în noapte, Și pruni au…

A venit vremea-n sfârșit să înțeleg ce-i viața, Nimic n-are sfârșit și totul începe de fiecare dată, Iar marile victorii ce păreau atât de…

A dispărut magia ca un fum, Ne întâlnim acum ca fitecine; Pentru mine-ai încetat să fii miracol, Cum nici eu nu mai sunt pentru tine. Ai fost…

Sufletul meu trăiește-n casa trupului meu, Iar tu le ai pe ambele, și casa, și sufletul – Dar uneori sufletul nu-mi mai aparține: Un…

Lumea a obosit, anul e bătrîn deja Frunzele gălbui bucuroase sunt să moară, Vîntul tremură de frig Pe trestii maronii. Dragostea noastră e o…

Sunt ochi pe care-i poate ști Și mâini ce-l pot simți oricât, Dar pentru-al meu iubit voi fi Un glas, și-atât. Sunt sâni ce-l pot primi cu dor…

Cu trecerea anilor inima mea s-a îmbogățit, Azi am mai puțină nevoie decât înainte Să mă împart la fiecare intersecție Sau să dau formă…

Nu-mi pasă dacă,-n în vise sau în indolența primăverii, Cântecele mele n-arată cine sunt și ce mă doare; Ele sunt un parfum, iar eu sunt…

O, n-ai știut pe vremea-aceea, demult, cât m-ai iubit – Și că iubirea ta prin ani nu va scădea și nu va trece, recunoști? Erai tânăr atunci cu…