Poezii de Serghei Esenin

A vorbit și-a tăcut crîngul de aur Cu glasul lui de mesteacăn, ușure. Nici o părere de rău nu mai au Cocorii, în slăvi, peste pădure. Ce să…

De cer i-i sufletului dor Prăsilă-adusă-aici de-aiurea. Mă-mbată verdele fior De care-i cheaună pădurea. Pe crengi ard muguri ori făclii…

Tot ce e viu e-nsemnat Cu un har de la-nceput, Dacă nu aș fi poet Aș fi fost tîlhar temut. Slab și mic, totdeauna Printre băiețandri erou…

Ce noapte, doamne! Nu mai pot. Nu pot s-adorm. Ce lună plină! De parcă-n suflet încă port A tinereții stea senină. Prietenă de ani târzii, Nu…

Lună colilie, plai înzăpezit. Tot cuprinsu-n pânză dalbă s-a-nvelit. Mlada de mesteacăn plânge-n crâng mereu Cine-i mort aice? – nu…

De bătrinețe dinții i-au căzut. Ani mulți pe coarne s-au însemnat. A bătut-o într-una văcarul băut Pe izlazul rouat. Inima ei numai liniște…

Pe cine, pe cine să cînt în jocul cu morți fugiți de pe dric? Priviți: la femei un al treilea Ochi-iese-n buric. Din pîntecul gol se Jlită ca…

Prin văile albastre răcoare și tăcere, Doar limpedele tropot în depărtări răsfrânt. Și iarba ofilită culege-n palme miere, Când slabele…

Spranceana serii si-a inchis tristetea, Stau inhamati in curte niste cai. Au ieri mi-am dat de dusca tineretea? Au nu ca ieri, tu draga imi…

Nu mai dau prin loboda tarcoale, Nu mai caut urmele de ieri, Cu ovasul parului tau moale, Dat a fost din visul meu sa pieri. Proaspata ca…