Poezii de Sesto Pals

În ceasul greu, doar lampa stă cu mine, Îmi spune locul, gândul dus de vânt Și cum răsar ca sute de suspine Mici floricele-n iarbă, din…

Așa, acum să mă răfuiesc cu mine Lumea s-a scurs ca ochii, ochii s-au scurs ca ziua Ziua a plecat. Am venit prieten, am plecat dușman. Trece…

Gardul acela putred care stătea să cadă În paragină În curtea unde nu plângea, nu râdea nimeni Spre strada Pe care nu trecea nimeni niciodată.…

Când îmi vor cânta lopețile rugăciuni, zalele sărutându-mi-le, Eu voi privi nemernic pe nemernici și pe tăblița mea va muri o fiară, un…

Poți să surâzi liniștit Astăzi și mâine toți vor surâde blegi Lumea a văzut ochii cu ochii și râde Plimbarea asta pe străzi face bine Chiar…

Am ascultat lumea care spune poveștile sale multiple, poveștile sale imposibile. Dar dacă le spune, prin însuși acest fapt ele devin posibile,…

S-au înecat mașinile adevărului, Marea este o rațiune. Lumea pe care o scaldă e o întrebare, O întoarcere în sine, care aduce cu ea Ceva nou:…

Noaptea se vinde ușor, Se cumpără ușor, Nu-i nevoie să umbli special, Plătești câteva ore și vine. Cine te pune oare pe gânduri? Ești, undeva,…

Mă duc, mă duc și râd pe rug de vară, Deasupra mea se scarpină un ger Și eu mă sui cu cerul pe o scară Și parcă plâng pe stâlpul meu de fier.…

Se duce corbul la plimbare În haina-i neagră, e în frac. Și dacă croncăne mai tare, În juru-i păsările tac. Și el se-așază pe o cracă Și…