Poezii de Ștefan Augustin Doinaș

Sub cerul persan, Alexandru cel Mare umbla prin pustiu, pe sub streșini de stânci. Când iată: soldați aduceau de-a călare burdufuri cu apă din…

Cândva, într-o câmpie legendară, un vechi castel de bronz tânjea sub prav. Durerea-l bântuia ca o fanfară pe dinăuntru și pe dinafară, căci…

Gong flasc. Dar eu nu “meditând la secoli ca scoicile” ascult cum clipocește Istoria: – ci ulcerat, cu ochii măriți de sare,…

Ca pe-un înger în lesă poetu-și plimbă tolba cu pene de scris.

Plăsmuiri din basme M-au împresurat? Aripi de fantasme Poate-au scuturat Aur peste ele? Cine dete, oare, Strai de sărbătoare Gândurilor mele?…

Vai! Chipul Tau si-asemanarea Ta,- cum mi s-au scurs de pe obraz… Cu cine mai seman eu acum? Sunt o maimuta a Domnului: fac gesturi…

Ca frunza ce se lasa pe izvor iti tulbur sufletul c-o sarutare, si gura ta, sorbindu-ma, tresare cu valuri care nu mai stiu ce vor. Nici focul…

– apă humă foc și aer de mă-ncaier sau descaier orice fir a fost în caier orice cântec a fost vaier – humă aer foc și apă toată prisosința…

Sunt cel ce nu sunt. Nencetat un altul și-n veci același. Vietăți diforme se bulucesc în mine să-și transforme târâșul, zborul, umbletul și…

La inceput a fost cuvantul IUBIRE. Respiratia ta ajungea pana la mine stranie, ca o adiere de vant, iar vantul staruia in juru-ne ca o…