Poezii de Stephane Mallarme

O, visătoareo, spre-a plonja În pur deliciu, volatil, Învață, printr-un truc subtil Să-mi ții arípa-n mâna ta. Răcoare de amurg te-nvinge La…

În lacrimi, serafimii, sub luna-n triști fiori, Visând, cu-arcușe-n deget, în abur calm de flori, Scoteau din melancolie murindele viole…

Nu vin în seara-asta să-ți birui trupul, fiară În care-o gintă-și mînă păcatul, nici să-asmut În pletele-ți impure o patimă amară, Plictisul…

Sătul de trist spitalul plin cu tămâi fetide Ce urcă printre albul perdelelor banale Spre crucifixul mare-n plictis pe ziduri vide, Își mișcă…

Totdeauna, ce-are-a face Titlul când, ca un erou, Soarbe-dușcă-n ger tenace. Strigă iar un număr nou.

Eclogă. Faunul: Le-aș vrea, aceste nimfe, perpetue. Un duh, Rozalbul lor, că pare-mi să joace, -ntr-un văzduh Topit de somn. O umbră iubisem?…

Mîhnită-i toată carnea iar cărțile, citite. Să fug! să fug aiurea! Sunt păsări fericite Să zboare între ceruri și spume neperechi! Nimic, nici…

Care mătase-ar fi aproape Balsam în timp de torsul nor În care doar Himere mor Când din oglinzi îl lași să scape? Pe calea noastră steaguri…

Până-n miez de tine, știu, Sânt privit că de-al meu țol Mă separi cu ochiul viu și ca zeii umblu gol.

Ah! carnea-i tristă iar cărțile, citite toate. Să fug, să fug de-aici! Simt păsări îmbătate Ce zboară printre spume și bolți nemaivăzute! Nici…