Poezii de Tadeusz Różewicz

*Lui Vasko Popa* Străbatem o alee din parc îmbătrânim după fiecare cuvânt cu pasul frunzei stângându-ne vorbim blând despre trecutul poeziei…

Caliban sclavul cel care a învățat graiul omenesc așteaptă cu botul în gunoi cu picioarele în rai adulmecă omul așteaptă nimicul sosește…

Cît de bine Pot aduna Fructe în pădure Mă gîndeam Că nu mai este pădure și nici fructe nu sînt Cît de bine Pot sta culcat În umbra copacului…

În memoria lui Augustin Zoroa și Lucas Nunez Naivi cei ce-au crezut că doar o singură dată se moare pentru cauza cea dreaptă Gâtlejul o să…

Crucea fără brațe dragoste fără credință poetul pe malul apei mari curată și moartă așteaptă să vină șarlatanul poezia-i o rană deschisă…

Poet e cel care scrie poeme și cel care nu scrie poeme poet e cel care se eliberează de legăturile lui și cel care își impune singur legături…

Vrusesem să descriu căderea frunzelor într-un parc din sud cinci lebede albe alunecând pe oglinda de apă împâclită vrusesem să pictez negrele…

Printre multe obligații foarte urgente am uitat ca trebuie totodată să mai și mor ușuratic am neglijat această obligație și-am îndeplinit-o…

Îi vor huli pe poeți veacuri de-a rândul au șters pământul și stelele veacuri de-a rândul își vor șterge și propriile chipuri Poetul îngropat…

nimic nu lămurește nimic nu tălmăcește la nimic nu renunță nețărmurirea n-o cuprinde speranței nu-i dă viață nu creează reguli noi de joc la…