Poezii de Tassos Leivaditis

(pentru Lula, care nu va citi niciodată) A trăit ultimele sale clipe. În gară, noaptea, aștepta trenul să treacă peste el pentru a termina cu…

Da, iubita mea. Cu mult înainte să te întâlnesc, te așteptam. Întotdeauna te-am așteptat. Adevărat, cât de bine ți se potrivea acea primăvară,…

Nu știu cum, nu știu unde, nu știu când, dar în fiecare seară cineva plânge în spatele ușii și muzica este prietena noastră – mereu, în…

De la tatăl meu am moștenit această nefericită mână și de la mama mea o aripă mare, din acelea pe care le scotea din sufletul ei și le înfigea…

Țineaam în mână o lampă și coboram scara, trebuia să descopăr cine sunt, ce-am făcut în trecut și cum de mai exista casa din moment ce i-am…

De ce imensa durere umană te ridică deasupra propriului eu, până la halucinație și nebunie și profeție și destin, ba încă mai sus, până la…

Și dacă va sosi vreodată momentul să ne despărțim, iubita mea, nu-ți pierde curajul. Cea mai mare calitate a omului este să aibă inimă. Dar,…

Nu-ți pierde curajul, noi am știut întotdeauna că visul nostru cel mare nu încape între patru pereți. Casele noastre sunt toate drumurile în…

Și iată-ne aici, fără bagaje, dar cu o lună atât de frumoasă! Am visat la o lume mai bună. Biată umanitate, nu ai putut nici măcar încă un…

Am citit în ultima vreme, în ziare, despre un episod ciudat, un bărbat s-a dus la una din acele ”case”, a luat o femeie, însă imediat cum au…