Poezii de Titos Patrikios

Sunt față în față cu dușmanul meu. Doar un birou ne desparte ca un șant sau ca un mormânt. În spatele măștilor noastre demne din adânc urcă și…

Ating pereții caselor, nu-mi răspunde nimeni. Mă aflu într-un oraș fără nume. Caut cerul ca să-i găsesc locul și mă orbesc reclamele. Orașul…

Chinuitoarea căutare a unui final perfect, corect, în speranța că vei atinge cândva perfecțiunea, prezintă riscul unui final închis, decisiv,…

Din atitudinea mea față de viață apar poeziile mele. Din momentul în care există, poeziie mele îmi impun atitudinea față de viață. ΣΤΑΣΕΙΣ Από…

Și tu, dacă prin câte am trecut împreună nimic în interiorul tău nu a fost zdrobit, nu te mândri. Poate că nu ai avut ce să riști. traducere…

Morții nu se mai întorc niciodată, dar nici cei vii nu se mai întorc, devin și ei asemeni celor morți. Câteodată, îi aducem înapoi în amintire…

Îmi plăcea că-mi spunea în iubire cuvinte într-o limbă pe care nu o înțelegeam, cuvinte cărora le dădeam în mod arbitrar toate înțelesurile pe…

Când vii să mă găsești, ridic o nouă barieră. Nu pentru că nu vreau să mă găsești, nu pentru că vreau să te resping. Doar pentru că trebuie să…

Orice am spune și orice am face, oricât am analiza din nou, în tăcere sau strigând, alții, copii încă, vor trăi aceleași suferințe, de mii de…

Atunci când noaptea pare a nu se mai termina ne rugăm să vină somnul ca o alternativă temporară a morții. ΟΙ ΔΥΟ ΑΔΕΛΦΟΙ Κι όταν η νύχτα δεν…