Poezii de Tomas Tranströmer

O învălmășeală de brazi negri și de raze de lună fumegânde. Aici zace afundată coliba și nu e nici un semn de viață, până ce roua dimineții…

Pe un colt de stâncă sub soare – caprele pășteau foc.

Fredonez în ceață. O barcă de pescari în larg – trofeu pe ape.

Înmormântările trec tot mai dese ca indicatoarele pe șosea când te apropii de un oraș. Mii de priviri în țara umbrelor prelungi. Un pod prinde…

Pini scorojiți în aceeași mlaștină sumbră. Iarăși și iarăși.

Alei tropotesc cu hamuri de raze. A strigat cineva?

Auzi susurul ploii. Șoptesc un secret să ajung într-acolo.

Pe un raft în biblioteca nebunilor cartea de predici nedeschisă.

Moartea e numai o raniță pe care-o depun la capătul drumului, o umbră cenușiu-plumburie, ce se topește-n lumină. Moartea e numai plugul ce…

Stau pe balcon într-o colivie de raze solare – un curcubeu.