Poezii de Traian Chelariu

Trezită-n liniști, noua melodie Ne-a prins auzul cu cerești carate, Suflarăm sensul, ca pe-o păpădie, Din limitele strofelor curate. De-l…

Să ne-așezăm aici aproape de trecut, Vreau să-ți citesc sfinte rânduri deopotrivă Cu vorbele mele, cu sufletul meu prea tăcut, Cu totul ce…

Asemeni Circei, tu pe fiecare îl schimbi în fel și chip de dobitoace, cu ale farmecului tău mijloace îl faci să ia neascunsă-nfățișare și-l…

Ziua se-nclină-n ape de-apus, dar de lumină-n deget m-ai pus. Dar de lumină – crin și inel, albă albină luce pe el. Albă, ușoară brumă…

Tu zori, tu zi, tu seară, tu noptare, tu cer înalt cu lună și cu stele, tu dar, în vis, tu dor, în alinare, tu țel ne-atins al rătăcirii mele,…

Sunt pulbere și vânt acele glorii ce doar pe jaf au fost întemeiate, decât cetăți și tronuri și palate mai trainice sunt apele și norii!…

Iubire, stemă ’naltă-a tinereții, rai alb rămas pe culmi fără prihană, tu ce dai viață vie frumuseții și ne rănești cu cea mai dulce rană, în…

Dar cine ești, tu vraja mea, și cine mi te-a trimis, târziu, pe fâlfâitul viclean al toamnei, mie, jinduitul de liniștiri și de bucurii…

O, doina noastră așa începe Și trece munte, trece deal, – Am cucerit intinse stepe, Dar dorul tot ne e-n Ardeal. Bat brandturi iureșe de…