Poezii de Traian Demetrescu

Și nu mai ești! … O groapă sub rînjetele-i crunte Cuprinse necuprinsul din geniala-ți frunte! Și după cum în viață a fost eternul dor:…

Pribegi, veniți din altă țară, Doi muzicanți bătrâni, cu plete Cerșetoreau, cântând pe stradă Din clarinete. O fată îmbrăcată-n zdrențe Îi…

Aseară ți-am trimis priviri Adânci și rugătoare, Tu mi-ai răspuns cu dulci zâmbiri Ca razele de soare… Pe-o foaie din album ți-am scris…

La Nord, în țările ploioase, Cu melancolice popoare, Sunt visători ce plâng și sufăr De nostalgii de soare… Și, rar, când cerul le…

Se bucură pomii de floare… E cald și senin… Și berzele vin… Și prispa e plină de soare. Sub streașina veche și-naltă Sunt…

Am rătăcit pe multe drumuri Și-n lunga-mi rătăcire, Visam să întâlnesc o umbră Ce-i zice: „fericire”. Dar n-am găsit-o nicăirea — Deunăzi,…

Călugărul din vechiul schit O zi la el m-a găzduit Și de-ale lumii mi-a vorbit, Și de amor, și de iubit, Și când să plec, l-am întrebat Ce dor…

Gardiștii au găsit-o moartă Pe stradă, vânătă de frig, Și către Morga au pornit-o,- Fără coșciug și fără drig. Era o biată rătăcită,…

Când, primăvara, vine-n cârduri Poporul blând de rândunele, Eu parcă-aștept să se rentoarcă Și visurile mele. Când viața pare mai frumoasă Și…

Țăranii-mi spun, cinstiți la vorbă, Că-s oameni drepți și buni: „Pădurea asta e vestită, Vestită în minuni!… Atâția suferinzi făcut-a De…