Poezii de Valeria Boiculesi

Nu stiu cine poarta vina ! Poate iarba cu sulfina, poate vântul, poate zarea, poate crângul cu cararea, poate toamna cu pelinul, poate parul…

Nu stiu sa chiui, nici sa-ndrug ! Mi-i cântecul de lâna plug, pasit cumva sa nu striveasca samânta florii vrând sa creasca … Mai…

… Dar e un ceas anume de liniste, ivit, când inima capteaza ce înca nu-i trait, când se deschid vazduhuri ne-atinse de cuvânt, vazduh…

Pica zilele în mine, una dupa alta … Vine iarasi noaptea si le fura, una dupa alta, iar, nelasându-mi nici macar dulcele-ti sarut pe…

… Si vine o vreme când te surprinzi femeie – uimita – în alte oglinzi ! Se-ntorc tulburatoare povesti … Esti si aici si dincolo…

De aici de jos de sub salcâmii goi ceru-i plin de drumuri ametite ; cuiburile putrede de ploi scapara în vântul alb copite … Frâie lungi…

Veneai din ses, Cu caii murgi visând, Despiedicându-ti palmele uitate În mângâieri, Halucinate blând Pe umaru-mi ascuns Ca-ntr-o cetate…

La moara mea vin sacii plini de întuneric si de slava ; si moara-i macina lumini, si ora-i limpede si grava … Si cerne sita ! Ritmic…

Când ne vom desparti pe totdeauna, stiu, va muri si soarele si luna … O, pedepsit va fi cel ce ramâne sa-l muste amintirea ca un câne !…

Sunt eu peste tot : frunza ce mesteca seva … pajistea umbrei … linistea câmpului, coapta … stropul ce bea din tarâna soarele…