Poezii de Victor Hugo

Surpa-n al mării aprig val Un izvoraș, din stânci semețe. Oceanul – navelor fatal – Îi zise: “Ce vrei, plângărețe?”…

E iarnă, drumu-i troienit Și-i viscol și ești întristată Că oamenii s-au înrăit, Ce rece vânt porni să bată! Câmpia doarme sub zăpezi, Cețoase…

Pe nimeni nu condamn, istorie Întunecată! De a lui victorie Învingătorul e târât umil Spre doliu negru sau război civil! Plătește cu triumful…

Bărbatul este cea mai elevată dintre creaturi. Femeia este cel mai sublim ideal. Dumnezeu a făcut pentru bărbat un tron, pentru femeie un…

Când tu cânți, alintată, Pe brațele-mi, la sân, Auzi cum câteodată Gându-mi răspunde lin; Cântul tău resuscită O zi din traiul meu; O, cânt-a…

din Contemplații, Cartea întâi Îți mulțumesc, poete! Tu, oaspete divin, Vii să te-arăți pe pragul cu lari al casei mele! Și nimbul tău de aur,…

Hic chorus ingens … Colit orgia. Avienus Preste zidul monastirei ce se vede-n depărtare. Luna fața-și învălește ca și pentr-o taină…

Când intră copilașul e râs și bucurie Și dulcea lui privire se oglindește vie În ochii tuturor. Și cea mai tristă frunte și mai împovărată Se…

Lumea veche Destul, o, flux! E vremea de-acuma să cobori, Prea te-ai suit departe. Mai mult ca-n alte ori. Posomorât, sălbatic, te zbați fără…

Fetiță amată, de ce șezi închisă În aceste ziduri cu porți ferecate? Și de ce zăbreaua nu o ții deschisă, Să privești la lună pân’ la miez de…