Poezii de Victor Tulbure

De dis-de-dimineață, bucuroasă, I-ai pus păpușii rochia frumoasă… Cățelului de pluș i-ai pus jachetă, Iar mâțelor, în cap, câte-o beretă… Pe…

O, mi-i încă din găoace Ca argintul viu băiatul ! Vino, somnule, încoace, Să adoarmă pintenatul ! Și nu-i da prea multă minte. Îi ajunge și…

Ca să ai abecedarul Primilor tăi pași în viață, Cartea mea să fie darul Ce ți-l fac de dimineață. Eu am pus pe orice filă, Și pe-oricare…

Al basmului tărâm, fără hotare, La gura sobei început își are, Când, dulce, a butucilor văpaie, Ciudate umbre mișcă prin odaie. Acolo,…

Abia întâia barză Cum prinde să se-arate, Moș Iarnă, păcurarul, Își pune traista-n spate. Și, de pe câmp, își mână, Învăluit în ceață, Și…

Ne dă pământul pâine Și fructe dulci și flori, Și tuturor ne-mparte Nespusele-i comori. Pământul ne hrănește, Ne satură pe toți; Tu poți de pe…

Să nu crezi că dă să iasă Domnișoara din știubeie Fiindcă-i place să miroasă Florile de pe aleie! Dac-ai ști tu câtă vlagă Meșteșugul ei îi…

Pe boltă – mii și mii de stele, În arbori – mii de păsărele, Pe pajiști – mii de miorițe, Și mii de flori în poienițe, Și fluturi – mii, sub…

Când din iazuri iese luna Îmbăiată-ntotdeauna, Soarele din cer coboară, Și se culcă prin secară. Și-i mai este obiceiul Uneori să calce meiul…

Fata iernii cea bogată, În văl alb de cununie, Șade-n poartă ziua toată Însă mirele-ntârzie. N-a putut să treacă, poate, Peste-atâtea ape late…