Poezii de Virgil Diaconu

Îmbrăcată sumar, doar într-o metaforă, ea aleargă spre mine. Într-o metaforă atât de lipită de trup că i se vede zmeura sânilor. O femeie…

Despre copilul acela nu mai știu nimic. Până și castelul s-a ascuns de mine printre ruine. Uneori, mă împiedic de turnurile și ferestrele lui,…

În turla pe care o port pe umeri se face noapte. În turla unde îl aștept pe Domnul să vină. Să vină și să lămurim o dată pentru totdeauna…

Casa din care vin miroase a cuțit. Mâinile mele miros a cuțit. Uneori, lama lui vorbește singură la brâu ca un prieten rămas deodată singur.…

În ultima vreme, întunericul a scos iarăși capul. El frânge gleznele ierbii, se visează rege. Și dacă Domnul nu mi-ar fi legat mâinile și…

Cum toate stăteau răvășite și la voia întâmplării, m-am gândit să fac puțină ordine în odaia în care m-ai lăsat, pentru o zi, stăpân peste…

Sub streașina glasului tău mă întorc seara în grădină, mamă, în grădina smintită de cireșii înfloriți și de vrăbii. Nu mai cuprinzi lucrurile……

Prietenii mei au plecat rând pe rând și fără să spună nimic. Prietenii mei nu mai sunt. Pe primul dintre ei, pe Constantin, l-au găsit…

Pentru Liviu Nisipul intră-n oraș. Nu-l vede nimeni, niciodată nimeni. Numai ceasul din turn îl vestește uneori când un fir de nisip se…

În ultima vreme, tatăl meu se întorsese la cele sfinte. Biblia se mutase din raft pe masa de lucru, în mâinile lui Cartea Psalmilor se…