Poezii de Virgil Gheorghiu

Să plângem patul de flăcări, rozele de culcare Azi răsfoite cu pasiuni de ierbare. O singură arșiță unui poetic orgoliu; Haitul stelelor ni se…

Lucra Manole meșterul cu trudă Și fără spor la zidul legendar, Că-n faptul nopții, piatra de sub var Smintea din loc cu tencuiala udă. Dar n-a…

Când oamenii tari și tăcuți ai lumilor viitoare Vor întâlni semnele acestea de azur, Întâia lor tristețe Va luneca de-a lungul rândurilor mele…

N-am râvnit decât să fiu vier, Podgoriei bătute-n teascuri lactee. Păzit de tăcuții dulăi din lună, Să aleg vinul câmpului din aromele serii.…

Toamnă cum sapi în frunze fiorduri Și chinui în crepuscule soarele pe ruguri. Încoronorezi prin păduri zeii cu struguri Când speenul și…

Catarg de vis târăsc prin humă. Nici zbor, nici aruncări de pumă, Ca stoluri pe un obelisc Cuvinte vin, precum veneau Pe fruntea sfântului…

Codrii românești Scutură frunza pe trenuri, Și brumele șesului vin pe fanare. Semnale melancolice Cântă cantoanele, Gările galbene Cu…

Părinții mei, mângâiați-vă, părinții mei, Fiul din lumina lămpii A trecut gardul viu al codrilor La divinități, S-a-ncoronat demult cu stelele…

Înalță-te, poete, păstrând cu tine lestul! La-nsingurări de noapte, fii comandant vegherii! Îmbrățișarea lumii, privirile și gestul,…

Născută-n veghe lungă, în veghe-nlăcrimată, A mea vei fi mult așteptată noapte. Când inima cuvintelor tresare, Și-un corn de vânătoare e…