Poezii de Vladimir Maiakovski

Tobe războinice-n lume dau sfoară. Zăngăne arme să-nceapă măcel. Rob după rob, În fiece țară e spintecat de oțel. Dar de ce – foame,…

Comuna nu-ți cere din mâini doar să dai, cu mâinile goale nu-nalți noua vatră. Înalți prin mașini al construcției strai de blocuri de piatră!…

În marșuri mulțimea să treacă! Prea vîntură vorbele boabe de mazăre… Clănțăii să tacă! Aveți cuvîntul, tovarășe „Mausere“ În legile de…

Cititorilor – Noul Dintâiul Surprinzătorul nostru manifest. Doar noi reprezentăm chipul Timpurilor noastre. Pentru noi sună cornul…

Din ochi c-un fulger mă țintii: “Te-am văzut – erai cu alta. Ești cel mai josnic, cel mai ticălos…”- și te-ai…

A coadă de păun voi desface fantezia într-un ciclu pestriț, sufletul îl voi lăsa-n puterea unui neașteptat roi de rime. Aș vrea iar să aud,…

Acoperii cotidiana hartă, brusc, izbind vopseaua din pahar; și oglindii în blidul de piftie ale oceanului fălci de barbar. Pe solzii peștilor,…

Ploaia-ncruntată privește cruciș. Iar după grilaj- sumar anturaj- ale firelor de fier perine. Și pe ele se sprijină lejer picioarele…

Peste-o oră, de-aici, pe stradela curată te vei scurge – buhăită grăsime-n delir, pe când eu, mână spartă a versului, iată neprețuite cuvinte…

Tîndălească bătrînele boaite. Tîndăleala le roade. Pe baricadele inimii, haide, tovarăși! Pe baricade… Comuniștii nu-și lasă unghere și…