Poezii de Vladimir Streinu

Sufletul meu astăzi parcă-i o fântână, Peste care-n treacăt te-ai plecat, fecioară, Neștiind că ochii tăi or să rămână Prinși în fund…

Doamne, când va fi lumină-afară! Ploaia zuruie prelung și doare, Pe sub ochii lumii fără zare Lacrimile albii își săpară. De la soare…

Pe cal și în oțele constelat, Fireturi subt armură, ca un fur, A dus în inima-i de cruciat, Dintr-un levant de nimburi și-aromat, Acelei care…

Negre și avântate-nspre mine, Sbor peste neliniști ridică, Lin desfăcute, sprâncenele line, Aripi prelunge de rândunică. Dacă sub mări…

Inima cedrilor sacri nici ea Nu mai e prinsă ca inima mea. Ceasul și ziua și luna și anul, Cercuri pe ape ce nu-și văd limanul, Hore pun ca…

Am scos din panoplie o veche carabină Să fiu pândar de toamnă pădurilor secrete; Voi împăia o piele în pod sau de perete Ca să-mi răzbun…

Cu flinta grea, cu tolbă și corn la cingătoare, Pășesc în văzul lumii la cruntă vânătoare. Rămas însă de poteri, sub catarămi și zale,…

Am văzut, am văzut pe Diana! Eu ardeam în tufiș ca satirii: Avea arc vibrator cum e-al lirii Și tot arc vibrator și sprânceană; Luminos o…

Această toamnă, dintre vechi odoare, Luceferii i-a scuturat gălbui, Căzând drept stele vii, în mări, de mare, Iar în grădina omului –…

Texte jos, deasupra texte, Numai viață, ce mai este! Noaptea-așterne text de stele Cu majuscule-ntre ele Și pe-o margine de zare Stă pecete…