Poezii de William Carlos Williams

Cireșul desfrunzit mai înalt decât acoperișul casei a rodit din plin anul trecut. „Dar cum poți să vorbești de roade când ai în fața ochilor…

Căci există o viziune mai fascinantă decât toate florile; Mai sclipitoare decât nestematele; mai necuprinsă decât cerul; Nemuritoare și…

Această oribilă dar superbă pictură parabola orbului care urmează încrezător călăuza nevăzătoare tabloul înfățișează un grup de cerșetori…

Am mâncat prunele care erau în frigider și pe care probabil le păstrai pentru micul dejun. Iartă-mă erau delicioase atât de reci și atât de dulci.

Ninge: ani de furie ore care plutesc in jos – viscolul își menține greutatea adânc și mai profund timp de trei zile sau șaizeci de ani,…

Cerul și-a revărsat întreaga amăreală. Din întunecata lui metamorfoză toată ziua plouă, plouă fără încetare. Totuși, zăpada se menține albă…

Vast și cenușiu este cerul un simulacru pentru toți în afară de cel ale cărui zile sunt lungi și cenușii, și – În ierburile înalte și uscate…

Micuțele vrăbiuțe Țopăie iscusite Peste caldarâm Gâlcevindu-se Cu voci pițigăiate Despre chestiunile Care le interesează pe ele. Dar noi care…

Totul se află în sunet. Un cântec. Arareori, un cântec. Ar trebui să fie un cântec – făcut din detalii, viespi, o gențiană – ceva imediat,…

Stăteau trandafirii – în ploaie Te rog nu-i tăia. Ei nu vor dăinui, mi-a spus. Dar sunt atât de frumoși acolo unde sunt. Ah, cu toții am…