Poezii de Zaharia Stancu

Fericirea e o pasăre. Dar nu o pasăre ca oricare alta Ci o pasăre plăsmuita din pulbere de aur. Pasărea aceasta Vine de undeva, de departe,…

Leagănul în care crești seamănă, Ca toate leagănele, a sicriu. Viața ți-e geamănă, moartea ți-e geamănă Și drumul sângeriu. Degetele roze vor…

Eu sunt soarele tău și fără mine Tu nu poți să trăiești. Eu sunt aerul tău și fără mine Tu nu poți să trăiești. Eu sunt apa ta și fără mine Tu…

Nu te-ntrista c-ai pierdut ce-ai pierdut, Totul trece ca o trâmbă de nori, Vine vântul și o destramă, Vântul care scutură flori. Nu te-ntrista…

Odată am ucis o vrabie, Am tras cu praștia-n ea și am lovit-o. Pe urmă, o zi Și-o noapte întreagă Am tot plâns-o și am tot jelit-o. Nu m-a…

Când nici luceferii nu sunt eterni Ce rost are cuvântul “întotdeauna”? Trecem ca șipotul vântului, Putrezim ca firele ierburilor.…

Vechile mele poeme, Poemele mele mai noi Toate pe fruntea ta, steme De rouă, de trifoi. Poemele mici din trecut, Poemele-nalte de azi,…

Am uitat demult cum arăți, Dar poate ochii îți erau albăstrii, Părul aprins ca pădurile toamna, Mâinile mici și viorii.

Te-aștepta căsuța în lumină Să-i aduci în dar un fir de glas, Drumul ca să-ți șerpuie sub pas Și hamacul ca să-ți dea hodină. Ai venit din…

De unde a început cântecul? De unde s-a ridicat întâi zarea? Nimeni nu cunoaște marginea peisajului, Nimeni nu sărută buzele soarelui. De unde…