Umede drapele atârnă pe catarge
în culori ce nici o țară n-a purtat,
adiind pentru stele înnămolite
și luna verde, în gabie odihnind.
Lume de ape din vremea descoperirilor!
Valurile acoperă orice drum,
picură de sus lumina din rețele
de noi străzi, în văzduh așezate.
Dedesupt apele frunzăresc prin Biblii
și acul busolei e-ndreptat spre noapte.
Praful de aur e strecurat din vise,
mării îi rămâne numai părăsirea.
Nici o țară n-a rămas necălcată!
Ața marinărească plutește deșirată,
căci exploratorii falnici, surâzând,
cad acum în brațul mort de apă.