Într-un budoar de bărbați, adică într-un fumoar alături de-un tripou elegant, patru oameni fumau și beau. Nu erau nici tocmai tineri, nici tocmai bătrîni, nici frumoși, nici urîți, bătrîni sau tineri; aveau însă acea distincție nu de nerecunoscut a veteranilor bucuriei, acel nu știu ce indescriptibil, acea tristețe rece și batjocoritoare care spune limpede: „Am trăit din plin și căutăm ce-am putea iubi și prețui”.
Unul dintre ei aduse vorba despre femei. Mai filozofic ar fi fost dacă nu vorbea deloc; dar sunt oameni de spirit care, după băutură, nu disprețuiesc conversațiile banale. Cel care vorbește e ascultat atunci cum s-ar asculta o muzică de dans.