În zi de primăvară timpurie,
Când stopi de iarbă-n rouă strălucesc,
Când pare că o pânză alburie
Îmbracă zările înaltului ceresc,
Când gâzele se urcă pe tulpină,
Ecoul poartă tril de zburătoare
Și botul din adâncai vizuină
Și-l scoate cârtița – bătrână truditoare –
Simți viață-n jur, un proaspăt iz de vlagă
Desprinzi din foi, din iarba-nrourată,
Vezi c-a-nflorit natura-ntreagă
Și roiul de albine se arată –
Din floare-n floare rătăcesc în zbor,
Vin fluturi minunați în urma lor,
Din aripi bat pe foarea de mălin,
Văzduhu-ntreg de sunete e plin,
Albinele roiesc și păsări zboară:
”E primăvară, primăvară”
Și primăvara vine minunată
Zvârlind pe câmp în treacăt mii de flori,
Când iarba e de rouă argintată
Se-aude ”cu-cu”! – colo-n crâng, în zori,
Și-al ciocârliei cântec în risipă,
Și clopotul bătând nedeslușit,
E-un singur cor ce cântă-n acea clipă,
”Da! Primăvara a venit!”