prin iarbă umblă vântul și-o mie de gândaci
și toamna jerpelită în care-aud cum taci
cum singurul tău oaspe e un străin, cum dai
firimituri la păsări, obsesiilor ceai,
la cai jăratec verde și vânt topit
cu picioarele desculțe ca arborii și crăpate
în care se-ascund fire de iarbă ori nisip