suflarea pleacă de la tine și nu se mai întoarce
cascadele de lacuri umplu calea între chilii
cît ceasurile zilei
și timpul locului se ține
aici se așază întru odihnire
minutele sunt ore și ceasurile zile
sub pelerina Maicii Prodromița
sîntem pe creasta către marea
ce se izbește cu vuiet
de țărmul ce ne-așteaptă
un bastion de piatră în pădure
singular
l-a părăsit demult Cetatea
încremenit el cercetează zările sărate
nu-i ochi să privegheze
sînt toți în osuare/ pe rafturi
rînduiți pe segmente
pe polițe/ doar capete
și toate anonime
doar Domnul știe
cum îi strigară părinții și copiii
El are/ singurul/
răbojul celor fără nume