In cristalul tau luminos si clar,
Apa vagabonda si lenesa, iata
E stema de fulger a pdoabei ce-n dar
Iti dau cu inima neferecata,
A lui Alberto sagalnica fata;
Iti tremura unde mai tare cand ea
Priveste imaginea-i geamana…
Atuncea inzauatul rau
Cu dragutul ei seaman;
In inima ei, ca-ntr-un val,
Chipul lui adanc sta ascuns –
Inima ei care tremura razelor
Ochilor lui care-au patruns.
Tr. Emil Gulian