Oricât mi-ar fi cuvântul de întreg,
Nici pe departe n-aș putea să-ncheg
Înfățișarea nunții care-a fost…
Au cum să-i dai rotundului un rost
Fără să-l porți în palmă, ca pe-un ou?
Atât de veșnic și atât de nou,
Cu viața morții îmbrăcată-n var –
Deopotrivă, casă și calvar
Pentru iubirea-n sine, care nu-i
Decât un ou din palma nimănui
Și-n care-ntâi lumina a țipat,
Cât să ne fie numele-ntrupat.