Țâfnosul Rigă, cum se-ngâmfă El
Că-n platoșă-i ascuns ca melcul – gemeni –
Și-nsulițează câte-un ochi, asemeni,
Sedus de ipoteticul duel!
Spăimos, dă legi, edicte scrise-n cremeni,
Stârnite peste toți ca un flagel,
Norodul ațâțându-l la răzbel
Și-n jocul tău, Zeu Marte, tu l-ademeni!
Legat pe-un fir subțire și tehui,
Se mișcă tot releu-n plasa lui!
Tunarii de la Forturi, puși de Rigă,
Comanda Lui prin guri de foc o strigă!
Dar uită că zmintit întru bravadă –
Se-mpiedică în propria lui spadă!